Adormeai în braţele mele
Şi aşa cum stăteam într-unul singur
Ne confundam unul cu unul

Lumea nu ne deosebea
Dar eu ştiam că tu erai prea mult
Iar eu mult prea puţin
Înjumătăţind partea mea de jumătate

Veneai din uitare
Te dureau mâinile mele gârbovite de pumn
Te uitasem într-un loc în care nu călcasem

Dragostea ta mi-a redat palmele
Până la albul neînceput
Am sfârşit prin a mă deschide în faţa ta
Ca în lumină

Nia Damian, Noeme