Într-o altă viaţă
alergam spre lucruri
cu braţele mănunchi de lumini
cu respiraţia întretăiată de visuri
cu pasul intersectat cu râsul
cu semnul încrucişat pe trunchi
Acum lucrurile aleargă spre mine
din când în când, fără suflare
mai mult merg, mai mult cad
Iar braţele mele nu mai sunt
să le prindă-n cădere
Au rămas suspendate
de nişte grădini

Nia Damian, Noeme