11 gânduri despre &8222;276dsn&8221;

  1. Hm, frumos, dar… fara suparare, „in chilie” de la sfarsit nu isi mai au rostul…

  2. A existat şi varianta asta, dar parcă lipsea ceva… N-aş putea spune de ce am ales să repet „chilia”. Acum aş merge pe altă variantă: Singurătatea e o chilie în care, dacă ai şansa să găseşti înţelepciunea, ar fi înţelept să nu mai primeşti pe nimeni în vizită.
    Ce zici? Evit repetiţia, are şi umor… Şi încă un sens, două (neprimind nici o vizită, singurătatea devine solitudine, chilia devine insulă; şi că de fapt toţi oamenii din viaţa noastră sunt doar în vizită). Dar mai bine uit sensurile din paranteză, că a dispărut umorul. Mă gândesc să schimb şi primul cuvânt – singurătatea e o consecinţă, solitudinea e o alegere. Poate găsim ceva, fără să fie modificat desenul… Cred că şi acolo apare „chilie” de două ori 🙂

    1. 🙂
      Da, ai dreptate. Adica: eu as scoate chilie dar nu e cugetarea mea deloc deloc asa ca nu ma bag. Iar varianta cu vizita… in combinatia cu solitudine… suna bine. Insa: eu as pune solitudine si „sa nu mai primesti pe nimeni decat in vizita”. E mai putin drastic. Iti spun eu, care sunt genul asta de solitar, nu unul autentic. Dar iar zic, nu e cugetarea mea deci nu e solitudinea mea. Doar ca sa nu mai primesti pe nimeni, nici macar in vizita… e prea definitiv.

      Dar da, vizita as pune acolo, in mod cert. Daca ar fi cugetarea mea…

      Si da, cata a facut doua chilii, evident, in acelasi spirit, sunt doua solitudini care se mai viziteaza din cand in cand.

      Nia, oare am macelarit cugetarea?

  3. Nu pot să mă decid… Măcel să fie! Dacă mai trece cineva pe-aici, vă rog să vă băgaţi, e cugetarea noastră a tuturor… Octav, te invit la căsăpit. (Ştii, înainte să postez răspunsul de ieri am şters primele trei cuvinte, ca să mai scurtez… Ce minişoc am avut azi când am văzut că au apărut cuvintele la tine. Cred că ultima ta metafizicală are cele mai multe şanse.)

    1. Singurătatea e o chilie în care, dacă ai şansa să găseşti înţelepciunea, ar fi înţelept să nu mai primeşti pe nimeni în chilie.

    2. Singurătatea e o chilie în care, dacă ai şansa să găseşti înţelepciunea, ar fi înţelept să nu mai primeşti pe nimeni.

    3. Solitudinea e o chilie în care, dacă ai şansa să găseşti înţelepciunea, ar fi înţelept să nu mai primeşti pe nimeni în vizită.

    4. Solitudinea e o chilie în care, dacă ai şansa să găseşti înţelepciunea, ar fi înţelept să nu mai primeşti pe nimeni decât în vizită.

  4. Am uitat să pun faţa galbenă care râde, şi Cătălin a crezut că m-am supărat. Nicidecum. Chiar vreau să iasă cât mai bine metafizicala asta, dar nu reuşesc să mă decid. Eu credeam că am haz şi fără 🙂

    1. Metafizicalele tale au si acest efect, cel putin la mine, ma fac sa scriu in varful picioarelor. Poate si la Cata, dar el stie mai bine. Pune fete zambitoare, niciodata nu sunt destule.

  5. Mulţumesc mult, OBM. Dau o bere… Când ies din chilie

    Oare celelalte meta au fost bine?

Comentariile nu sunt permise.