Ma intreb ce se intampla de fapt cand eu imi amintesc ca se intampla cu totul altceva…
:)))) La iarbă verde totul e mai frumos… Dar ești sigur că se întâmplă altceva? Sau doar ți-ai dori să se întâmple altceva? Pentru a avea o altă amintire?
„Am văzut pe Discovery un documentar care demonstra că, în unele cazuri, odată cu transplantul de inimă se produce şi transferul de memorie. Poate că m-am născut cu inima altcuiva, dacă îmi amintesc de o viaţă pe care n-am avut-o.“
(asta ar putea fi explicaţia şi în cazul tău; oare când dau citate din mine, trebuie să pun ghilimele? nu de alta, dar iar mă uit la mine de parcă aş fi altcineva.)
Da, in context sunt bune ghilimele pana afli a cui inima e.
Eu am ajuns la concluzia ca era inima mea doar ca eu eram altcineva.
Mi-e si rusine, noroc ca nu are Cata multi vizitatori hahaha
În locult tău nu aș conta pe faptul că nu am mulți vizitatori. Sunt mulți dar tăcuți 🙂 îți arăt statisticile…
Asa e, eu stiu… Numarul vizitatorilor e as-tro-no-mic
Gata, m-ai redus la tacere, n-ai putut tu sa ma minti frumos. Acu’ mi-e rusine sa umblu cu capu’ si cu pieptu’ dezgolite p-acilea sa.
Stai linistit, ca si mie mi-e rusine hohoho
Tu in curand te vei publica, nu ai de ce sa te rusinezi. Insa eu cred ca trebuia sa imi tin pasarile in colivie.
Ah si acum sun ca o mironosita si mai rau fac.
Si ce am scris mai sus inrautateste de fapt lucrurile.
Si tot asa…
Cum ma simt ca acasa undeva cum nu mai tac. Vad ca e valabil si online.
🙂 mă bucur că te simți ca acasă…
În curând o să fim homelessi. Pe 11 iunie, outline. Cel puţin două mironosiţe pe drumuri. Ce o să ne facem atunci? Unde mai găsim o aşa acasă? Cătălin, ai milă de noi. Mai dă-ne ceva de ronţăit…
Pittiș, într-um cântec, spune că sfârșitul nu-i aici.
Ma intreb ce se intampla de fapt cand eu imi amintesc ca se intampla cu totul altceva…
:)))) La iarbă verde totul e mai frumos… Dar ești sigur că se întâmplă altceva? Sau doar ți-ai dori să se întâmple altceva? Pentru a avea o altă amintire?
„Am văzut pe Discovery un documentar care demonstra că, în unele cazuri, odată cu transplantul de inimă se produce şi transferul de memorie. Poate că m-am născut cu inima altcuiva, dacă îmi amintesc de o viaţă pe care n-am avut-o.“
(asta ar putea fi explicaţia şi în cazul tău; oare când dau citate din mine, trebuie să pun ghilimele? nu de alta, dar iar mă uit la mine de parcă aş fi altcineva.)
Da, in context sunt bune ghilimele pana afli a cui inima e.
Eu am ajuns la concluzia ca era inima mea doar ca eu eram altcineva.
Mi-e si rusine, noroc ca nu are Cata multi vizitatori hahaha
În locult tău nu aș conta pe faptul că nu am mulți vizitatori. Sunt mulți dar tăcuți 🙂 îți arăt statisticile…
Asa e, eu stiu… Numarul vizitatorilor e as-tro-no-mic
Gata, m-ai redus la tacere, n-ai putut tu sa ma minti frumos. Acu’ mi-e rusine sa umblu cu capu’ si cu pieptu’ dezgolite p-acilea sa.
Stai linistit, ca si mie mi-e rusine hohoho
Tu in curand te vei publica, nu ai de ce sa te rusinezi. Insa eu cred ca trebuia sa imi tin pasarile in colivie.
Ah si acum sun ca o mironosita si mai rau fac.
Si ce am scris mai sus inrautateste de fapt lucrurile.
Si tot asa…
Cum ma simt ca acasa undeva cum nu mai tac. Vad ca e valabil si online.
🙂 mă bucur că te simți ca acasă…
În curând o să fim homelessi. Pe 11 iunie, outline. Cel puţin două mironosiţe pe drumuri. Ce o să ne facem atunci? Unde mai găsim o aşa acasă? Cătălin, ai milă de noi. Mai dă-ne ceva de ronţăit…
Pittiș, într-um cântec, spune că sfârșitul nu-i aici.
Eu te cred. Tu mă crezi?