La început eram nevăzătoare
Dragostea era oarbă
Mâinile mele se plimbau
Pe suprafeţele tale nebănuite
De ochii care te puteau vedea.
Pentru tine, mai mult decât pentru mine,
Deschisesem un ochi interior
Ca pe o cutie plină cu lumină.
De câte ori mă vedeai
Deveneai o poveste cu raze
De câte ori veneai, deschideai cutia
Din care înfloreau doi irişi albi
Într-un glob ocular.
Apoi nu te-am mai văzut
Nici măcar o clipă
Nici măcar o rază.
Cineva, crezând că nu e nimic în ea,
A aruncat cutia la întâmplare
Mai târziu, la depozitul de cutii goale.
La sfârşit eram oarbă
Dragostea era nevăzătoare

Nia Damian, Noeme