sunt zile în care incandescenţa nimicului
modelează până la cea dintâi formă eul
arzându-i toate impurităţile până la miezul pur
şi-atunci sunt ceea ce sunt fără să ştiu că exist
particule de nefiinţă armonizează întregul
mă dizolv în vaduri interioare ca o pilulă de neant
comprimându-mă în stări necuprinse
asimilând instinctiv miriade de sensuri
astfel mă trezesc că umblu desculţă prin lume
topindu-i sub tălpi săgeţile otrăvite
şi transformându-le în raze extatice

Nia Damian, Noeme