Uneori prind formă în epidermă, deschid aripii lacăte şi colivii. Devin o pasăre malignă în lumină. Tai spaţii în constelaţii, ard stări de incantaţii. Trupul meu, contorsionat de strigăt sau imaterializat de tăcere, e singurul meu limbaj. Mă exprim prin el, dar dincolo de el. Fac saltul din trup în etern. Uneori, fiinţa mea necuvântătoare pune în scena celor patru pereţi coregrafia infinitului. Mai bine făceam dans.
Nia Damian, Metafizicale
L-ai zgandarit pe Cata, tot ii place lui sa deseneze balerine, care ii si ies. O femeie ar trebui sa aiba o balerina desenata de Cata tatuata pe sold.
Mmm… Cred ca i-ai dat o idee. Sau mai multe.
🙂 fiecare femeie ar trebui să aibă o balerină…